Subaru Legacy 2.0i CVT – primele impresii

Pentru început, este necesar să
pornim din… spate. Acolo unde, pe capota portbagajului, apare o
inscripţie cam mică pentru cât de importantă este:
Symmetrical AWD. Adică un sistem de tracţiune integrală
patentat Subaru şi care presupune distribuţia
permanentă a cuplului către ambele punţi (deci nu doar un
instrument de marketing…)

Modelul de test era echipat cu transmisia automată
Lineartronic, de tip CVT (cu variaţie continuă), a cărei
noutate o reprezintă înlocuirea curelei cu un lanţ special, care
reduce frecările şi creşte durata de viaţă a subansamblului, dar
contribuie şi la o funcţionare mai lină.

Motorul de bază, un boxer pe bezină de 2,0
litri, se prezintă la raport cu o putere maximă normală,
de 150 CP, obţinută la 6.000 rpm. Asta în timp ce cuplul motor
maxim este de 196 Nm la 3.000 rpm – o valoare doar bună, dar care
se obţine la o turaţie foarte joasă pentru ce ne-au obişnuit până
acum japonezii.

Ceea ce, în
realitate, nu înseamnă neapărat reprize fulminante sau performanţe
excelente. Încă de la pornire, zgomotul acestui propulsor
li se va părea o idee cam strident multora – bineînţeles, nu şi
cunoscătorilor maşinilor Subaru. Din fericire, insonorizarea este
foarte bună, cel puţin atunci când se rulează cu viteză redusă.

Să atingi o viteză mare nu este greu, însă răspunsul motorului
este relativ lent. Într-adevăr, cutia de viteze
Lineartronic schimbă treptele plăcut, fără şocuri, însă,
chiar şi la kick-down, reprizele sunt departe de a fi fulminante.
Dacă ţii motorul în ture, în zona 4.000 – 4.500 rpm, ai parte mai
mult de zgomot decât de performanţe serioase.

Deşi timpul de schimbare a treptelor, în regim secvenţial, este
suficient de scurt, padelele de pe volan mi se par inutile – şi
asta deoarece Legacy-ul cu motorul de bază nu îţi gădilă orgoliul
de mic pilot, nedorindu-se o berlină performantă. În schimb,
este foarte confortabilă, suspensia oferind un bun
compromis între fermitate şi amortizarea lină. La drum
întins, maşina este aproape insensibilă la denivelări, chiar şi la
120 km/h – viteză după care, însă, urechile încep să devină
sensibile la zgomotele aerodinamice.

Direcţia, de asemenea, oferă o
fermitate binevenită, iar feedback-ul este foarte bun, cel
de la vonal fiind tot timpul conştient de direcţia în care merge
maşina. Am avut de a face cu o porţiune de drum dezastruos, cu
adevărate cratere – nu, nu le-am „testat”, riscam să deteriorăm
iremediabil jante, spoilere, praguri, baia de ulei şi altele. În
schimb, le-am evitat din scurt, ocazie cu care am remarcat precizia
foarte bună a direcţiei.

Am intrat chiar şi pe un drum în construcţie, care s-ar potrivi,
mai degrabă, sintagmei „drum de pământ, ca la ţară”.
Motricitatea maşinii a fost mai mult decât
lăudabilă, iar pierderea aderenţei extrem de redusă,
intervenţia sistemului de control al stabilităţii VDC fiind doar
sesizabilă. Ceea ce înseamnă că, pe zăpadă, Legacy promite să se
comporte foarte bine, fiind limitat doar de alegerea pneurilor şi
de inconştienţa celui de la volan.

Şi sistemul de frânare s-a comportat excelent:
deşi nu am cum să fac vreo referire la rezistenţa la oboseală a
discurilor şi plăcuţelor, sistemul ABS are o funcţionare graduală,
pedala fiind bine dozată, iar decelerarea normală lină. Chiar şi pe
drum cu aderenţă precară, oprirea în siguranţă nu pune probleme,
iar stabilitatea pe traiectorie este exemplară.

Pe asfalt uscat, Legacy merge
ca pe şine. Din păcate, scurtul traseu al acestui
test-drive nu a cuprins şi un drum virajat, dar, în mare, Legacy se
dovedeşte foarte bine echilibrat, iar senzaţia de siguranţă
pe care ţi-o conferă este copleşitoare. Iar ăsta este un
lucru pe care nu îl poţi vedea din poze, fiind, de altfel, şi
principalul avantaj al berlinei japoneze. Ba, aş putea adăuga,
atu-ul lui Legacy în faţa maşinilor 4×4 concurente.

O scurtă concluzie, după ce am fost la volanul acestei versiuni
de bază: Subaru Legacy este una dintre cele mai sigure
berline medii cu tracţiune integrală de pe piaţă. Pachetul
tehnic foarte reuşit privilegiază siguranţa şi confortul în
detrimentul comportamentului sportiv – deşi doar motorul este
responsabil de performanţele modeste, pentru că, în rest,
manevrabilitatea maşinii este foarte bună, graţie unei direcţii
reuşite şi a unei suspensii atât confortabile, cât şi ferme.

Rămâne de văzut dacă
preţul maşinii este justificat

Berlina japoneză Subaru Legacy nu este nici pe departe la fel de
cunoscută precum Volkswagen Passat sau BMW Seria 3. Însă, pentru un
număr din ce în ce mai mare de clienţi, este sinonimul
siguranţei 4×4 şi a unei fiabilităţi de excepţie.

Totuşi, de ce este atât de puţin cunoscut Legacy? Probabil din
cauză că, până acum, a mizat pe un aspect foarte cuminte, reţinut,
sobru. În plus, vorbim de un model de nişă, pentru un
public ţintă care a fost unul redus. A fost – deoarece
acum este din ce în ce mai mare. Bineînţeles, preponderent pe piaţa
americană.

Într-un fel, noul limbaj
de design este adresat, în primul rând, clienţilor de peste
ocean. Farurile sunt mai mari, iar partea frontală îi
conferă maşinii o individualitate mai puternică decât până acum,
deşi tot nu putem afirma că se evidenţiază foarte clar.

Lateralul maşinii sau spatele mizează, în continuare, pe cartea
decenţei şi a sobrietăţii – deşi stopurile au un uşor iz de Lexus
sau, dacă vrem neapărat să arătăm cu degetul, de Seria 3 Coupe.

Măcar acum Legacy este pe la mijlocul clasamentului berlinelor
de clasă medie, în ce priveşte aspectul exterior, spunând mai
răspicat că se adresează amatorilor de stil, eleganţă şi
siguranţă. În principiu, la volanul lui Legacy este de
aşteptat să vezi o persoană serioasă, de peste 35-40 de ani, care
nu e o victimă a modei, ci pune accentul pe valorile
tradiţionale. Care, în cazul lui Subaru, sunt tracţiunea integrală
(deci siguranţa) şi fiabilitatea (deci calitatea).

Calitate care se face simţită din plin la
interior. Un interior cu o finisare de la foarte bună în
sus şi cu o calitate a materialelor demnă de segmentul
premium. Ca aspect, putem vorbi de o combinaţie între
sobrietate şi stil modern, accentul fiind pus pe ergonomia şi
lizibilitatea comenzilor. Legacy îl pot cataloga printre modelele
unde perioada de acomodare cu amenajarea indicaţiilor şi a
butoanelor la bord este extrem de scurtă.

Surprinde foarte plăcut şi multitudinea spaţiilor de
depozitare din partea centrală, însă există şi o chestie
puţin enervantă, până te obişnuieşti: volanul este cam aglomerat cu
butoane (mai ales că acestea sunt cam mici), iar în partea din
stânga, pe bord, butoanele sunt grupate prea concentrat şi sunt
prea puţin vizibile. Ca idee, la modelul de test, deschiderea
capotei portbagajului era acţionată exclusiv de la un buton din
interior, pe care l-am căutat cam mult.

În ce priveşte scaunele şi confortul
oferit de acestea, revin la tipologia şoferului amintit mai devreme
(persoană serioasă, de peste 35-40 de ani, care nu e o victimă
a modei). Care şofer nu văd cum ar putea să se plângă, din
moment ce scaunul este foarte încăpător şi moale.
Poate fi coborât chiar mai mult decât m-am aşteptat, iar reglajul
volanului este amplu.

Bancheta este încăpătoare, iar spaţiul pentru genunchi
şi cap bun – Legacy se încadrează, din acest punct de
vedere, în media clasei, numărându-se printre berlinele medii
încăpătoare mai mult decât satisfăcător. Atribut valabil şi pentru
portbagaj, care are sub 500 de litri şi nici nu are o formă prea
regulată sau o gură de încărcare foarte mare. Satisface, însă,
cerinţele de cărat bagaje a patru persoane.

Prin urmare, de la primul contact, noua generaţie Subaru
Legacy este o maşină reuşită, cu un interior încăpător şi
o calitate foarte bună. Nu vorbim, totuşi, de caracteristici care
să o impună fără drept de apel în faţa concurenţei.

Pentru că avantajele
lui Legacy nu se văd de la prima
privire

Pagini: 1 2